Copile, te rog, NU mânca!

Articol destinat părinților oferind o variantă jucăușă pentru a crește pofta de masă a copilului.

 

Semnat de Emilia Ciurchea

 

Când vine vorba de rolul nostru de părinți, unul dintre cele mai dificile aspecte, este momentul în care trebuie să ne hrănim pruncul sau pruncii. Cred ca nu există părinte care să afirme că îi este și i-a fost mereu foarte ușor să-și hrănească copilul. Fie că mănâncă ceea ce îi place sau vrem să încerce și altceva (mai sănătos, mai “organic”), dar care nu are gustul dorit de “minunea” noastră, momentul mesei poate deveni dificil.

De ce? Păi, mai întâi din cauza faptului că pruncușorul nostru drag nu va mânca niciodată exact atât cât considerăm noi că ar trebui să mănânce. De ce? Pentru că nici noi nu mâncăm întotdeauna atât cât ar trebui să mănânce un adult – din fericire, ori mâncăm prea puțin; din păcate, mâncăm prea mult. Ei bine, pe de altă parte, minunea noastră mică mai este atrasă și de mulți alți factori din jur – zgomote, texturi, culori, persoane, jucării, etc. Și atunci momentul mesei se complică, nu-i așa?

Există numeroase strategii și “tehnici” valoroase, care te pot ajuta garantat să-l motivezi pe copilașul tău să mănânce. Aș vrea să aduc o soluție practică-comică și care va avea efect pozitiv asupra momentului mesei copiilor noștri, garantat! 🙂

Așa cum știm cu toții, copiii iubesc jocurile! Cine nu a văzut vreodată bucuria de pe fața unui copil în momentul în care ai hotărât să te alături jocului său? Dar cu atât mai mult, bucuria de pe fața copilului în momentul în care TU (părintele) ești cel care inițiază un joc? Fetiței mele i se luminează fața atunci când ii spun: “Vreau să ne jucăm un joc! Am o idee!”.

Jocul pe care îl propun în timpul mesei (în special atunci când piticul nu este prea încântat de mâncare sau doar de a sta la măsuță) este următorul:

Titlul jocului: “TE ROG, NU MÂNCA!”

Da, exact așa se numește! 🙂 sau “Copile, te rog, nu mânca!” (sau fiecare părinte poate veni cu propria variantă de titlu)

Regulile jocului: I se explică copilului că nu este nici o problemă dacă nu vrea să mănânce, DAR regula e că NU are deloc voie să mănânce. 🙂 Se folosește un ton al vocii prietenos, dar în același timp ferm, iar pentru că de mici, copiii sunt specialiști în descifrarea limbajului nostru non-verbal, mimica feței părintelui să inspire o atitudine jucăușă/comică. În momentul acela, copilul va pricepe că este vorba de un joc și va încerca să pătrundă în imaginația părintelui.

El va încerca să guste (pentru că va fi curios să afle care e reacția părintelui), iar în acel moment, atitudinea jucăușă a părintelui va prinde contur în mintea copilului. Copilul va începe să râdă (pentru că în mod clar, nu a mai văzut vreodată așa ceva 😀 – Cine a mai pomenit vreodată un părinte iubitor și grijuliu, dar care să-i spună copilului său: “Te rog, nu mânca!”?) Înainte de fiecare înghițitură a copilului, părintele va spune voios, dar ferm (interesantă combinație): “Hei, ce faci micuțule/micuțo? Păi cum ne-am înțeles noi? Parcă era vorba că nu ai voie să mânânci? HEEEEI! Ce faci, piticuțule??” Garantat, copilul va râde, se va simți bine și cel mai important, VA MÂNCA TOT din farfurie!

Dacă mâncarea este pe placul copilului, garantat va fi savurată integral! 😀 De ce? Pentru că minunea ta de copilaș va vrea să-ți savureze ȚIE (părintelui) fiecare fărâmă de drăgălășenie și de atitudine comică/jucăușă.

Așadar, VĂ ROG, NU VĂ LĂSAȚI copiii să mănânce! 😀

SUCCES! Regulile jocului sunt simple! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *